Romanizarea limbii coreene – Dezbateri actuale

Romanizarea” sau „latinizarea” consta in reprezentarea cu ajutorul alfabetului latin a unui cuvant scris sau vorbit dintr-un limbaj care foloseste un alt alfabet decat cel latin.  Exista trei cerinte, sau „exigente”, ale romanizarii limbilor extrem-orientale, asa cum este coreeana: confort, aproximarea orala si stabilitatea codului de transcriere.

In cazul limbii coreene sistemul de romanizare McCune-Reischauer, care a fost pus la punct in 1937, este cel care are cei mai multi adepti; el a fost chiar sistemul oficial de romanizare in Coreea de Sud in perioada 1984-2000. Sistemul transcria nu cuvintele sau literele „hangeul”-ului ci oferea o transcriere a pronuntarii lor. Acest lucru satisfacea aproximarea orala ceruta de romanizare. Dar aproximarea relativ precisa a pronuntiei cuvintelor era facuta cu ajutorul semnelor diacritice, ceea ce nu insemna neaparat un ajutor dat cititorului.  Ce diferenta putea face un cititor intre „Yi Munyŏl” si „Yi Munyol” si intre insula Iŏ si insula Io ? Sistemul McCune-Reischauer avea astfel de infruntat dificultati legate de confortul lectorului si vorbitorului.

Pentru ca nici calculatoarele nu citesc deseori diacriticele (chiar si in cazul lor se aplica exigenta confortului) ministerul culturii si al turismului din Coreea de Sud a promulgat in 2000 un sistem de romanizare revazut al limbii coreene care exclude diacriticele.

Este oare vorba de un sistem care poate fi considerat drept satisfacator? In mare parte, da. Pentru ca acest sistem foloseste transcrierea cu caractere latine fara a recurge la diacritice; totodata, el prevede reguli simple care nu lasa decat un mic spatiu de joc exceptiilor, fiind relativ usor de utilizat. Lingvistii recunosc insa existenta unor dificultati chiar in cadrul acestui sistem. Astfel, una dintre ele se refera la transcrierea lui „o” deschis („ŏ” din sistemul McCune-Reischauer) prin „eo. Astfel, „Sodaemun” devine „Seodaemun”  si „Pyongyang” devine „Pyeongyang” (noua transcriere este mai dificila totusi). O alta dificultate se refera la consoanelor surde k, t, p, si ch din sistemul McCune-Reischauer prin consoanele sonore g, d, b si j ; si a consoanelor explozive  k’, t’, p’ si ch’ prin k, t, p si ch. Desi se aplica exigenta coerentei transcrierea nu respecta o realitate fonologica reala („Busan” nu este mai conform cu realitatea fonologica coreeana decat este „Pusan”, nici „Daegu” nu este mai conform fonologic cu coreeana decat „Taegu”).

Actual se vorbeste de unele schimbari care sa armonizeze sistemul McCune-Reischauer (prin suprimarea, de exemplu, a diacriticelor) cu sistemul de romanizare revizuit instituit in anul 2000, dezbaterea fiind in curs printre specialisti.

Acest articol a fost publicat în Coreea, Cultura coreeana, Hallyu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Romanizarea limbii coreene – Dezbateri actuale

  1. Miron Elena spune:

    super tare explicatia ms pt ajutor

  2. Gong Gil spune:

    🙂 cu placere!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s